Stimați camarazi rezerviști!

Întotdeauna militarii în rezervă, indiferent din ce armă fac parte, au fost preţuiți şi apreciați nu doar de către militarii activi, ci și de către întreaga societate.

Rezerviştii Armatei noastre, dar și cei din Ministerul Afacerilor Interne și alte structuri ale Sistemului de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională, sunt depozitarii unor valori profesionale şi ai unor experienţe de viaţă de o inestimabilă valoare, ei constituind un izvor de inspiraţie şi modele de urmat pentru cei care, fiind încă în activitate, le duc mai departe proiectele și preocupărie profesionale.

Ziua Rezervistului Militar este o ocazie pentru a mulțumi celor care și-au petrecut viața în slujba Patriei și, în același timp, un bun prilej pentru a privi înainte. O ocazie cu care ANCMRR din MAI urează membrilor săi și tuturor celorlalți rezerviști din România un călduros “La Mulți ani!”.

Privită din punct de vedere istoric, trebuie să ne reamintim că prin Legea asupra poziției ofițerilor, promulgată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 3/15 decembrie 1864, se stabilea în premieră „rostul ofițerilor care treceau în disponibilitate” și care, potrivit acestei legi, se puteau afla în pozițiile: activitate, disponibilitate, reactivitate, reformă și în retragere. Remarcabil este faptul că cei deveniți disponibili – având în vedere capacitatea lor organizatorică, spiritul de ordine și disciplină caracteristice acestui corp de cadre – puteau fi numiți în funcții importante ale Statului.

După 1864 și până în prezent, cu toate corecțiile aduse reglementării poziției cadrelor militare neactive, pe linia asistenței sociale, încă nu sunt favorabile acestora.

Pentru a-și putea apăra interesele, cadrele militare neactive, pe baza unei legi din 1884 au început să înființeze organizații: prima consemnată oficial a fost Societatea Veteranilor Independenți, înființată la București în 1885. Până în 1915 au mai luat ființă încă opt astfel de asociații, iar în perioada interbelică s-a dovedit a fi înregistrat un număr record, de 35 asemenea uniuni și asociații.

În anul 1923 a fost constituită Uniunea Ofițerilor în Rezervă și în Retragere, care avea sediul la București și cuprindea ofițeri aflați în această situație de pe întreg teritoriul României Mari. Ca entități subordonate, în capitalele de județ și în unele orașe au fost înființate „secțiuni”. Membrii de onoare ai acestei Uniuni au fost Mareșalii Alexandru Averescu și Constantin Prezan, a căror prezență a sporit autoritatea și prestigiul acesteia. Ca urmare a promulgării Legii 21 din 6 februarie 1924 pentru persoanele juridice – Asociații și Fundații, în 1925 a luat ființă Societatea Ofițerilor în Rezervă și în Retragere Proveniți din Activitate care a devenit persoană juridică în anul 1932. Printre președinții Societății s-au aflat generalii Ioan Culcer, Constantin Coandă și Nicolae Samsonovici.

Societatea și-a bazat activitatea pe legătura strânsă cu Ministerul Apărării Naționale obiectivele Societății – așa după cum reflectă statutul și regulamentul ei de funcționare – vizând dezvoltarea simțământului de solidaritate și camaraderie între cadrele militare în rezervă și în retragere, întărirea relațiilor acestora cu cadrele militare active,  îmbunătățirea situației materiale a membrilor săi, dar și a invalizilor, orfanilor și văduvelor de război, apărarea demnității și onoarei cadrelor militare în rezervă și în retragere și recomandarea celor mai capabili să ocupe unele funcții înalte în stat.

Rapturile teritoriale din 1940 și intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial au impus mari sacrificii pentru întreaga țară și implicit pentru cadrele în rezervă și retragere, toți fiind chemați să lupte alături de armata activă. În urma mobilizării, la toate eșaloanele Armatei de operații și la Armata de interior s-a ajuns ca raportul dintre cadrele de rezervă și cele active, la 15 iunie 1940, să fie: ofițeri – 16.600 rezerviști față de 15.383 activi; subofițeri – 8.585 rezerviști față de 25.633 activi.

După preluarea puterii de către Generalul Antonescu în 1940 și înlăturarea Gărzii de Fier, în ianuarie 1941 acesta a propus să se facă „ordine” în privința organizațiilor militarilor în rezervă și în retragere. Astfel, prin Ordinul General nr. 81 din august 1942 s-a constituit, pe lângă Ministerul Apărării, un „Comitet de Control al Activității Patrimoniale a tuturor asociațiilor cadrelor militare în rezervă și în retragere” condus de generalul de armată în rezervă Nicolae Ciupercă. Cu acest prilej s-a constatat existența unui număr de 41 de astfel de asociații.

Inaugurarea regimului totalitar de după 23 august 1944 a condus la anularea legislației de până atunci cu privire la dreptul de asociere a cadrelor militare în rezervă și retragere: prin Decizia Consiliului de Miniștri nr. 182 din 20 februarie 1948 a fost dizolvată „Societatea Ofițerilor în Rezervă”, iar prin Decizia nr. 1342 din 21 septembrie 1948 au fost desființate ultimele organizații ale acestora, după o activitate de peste șase decenii. Apoi, timp de 42 de ani, cadrelor militare în rezervă și în retragere le-a fost interzis dreptul de asociere.

Prin constituirea la 31 mai 1990 a unui „Comitet de inițiativă” format din ofițeri și generali în rezervă și retragere proveniți din Ministerul Apărării Naționale si Ministerul Afacerilor Interne, a fost reluată ideea de a fi înființate, conform tradițiilor, organizații ale cadrelor militare în rezervă și în retragere. În acest cadru s-a hotărât înființarea „Ligii Naționale a Ofițerilor în Rezervă și Retragere”.

În același spirit, la data de 6 iunie 1991, prin decizia Tribunalului București a fost constituită Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne care ulterior și-a constituit 41 de filiale județene, toate cu personalitate juridică, iar unele dintre ele cu sucursale proprii.

Pe acest drum deschis, în data de 12 mai 2010 a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr. 467, publicată în M.O. 333 din 19 mai 2010, prin care s-a stabilit:

Art. 1 Se instituie Ziua rezervistului militar, ce se sărbătorește în fiecare an la data de 31 mai.

Art. 2 Instituțiile publice din cadrul sistemului de apărare, ordine publică și siguranță națională pot sprijini în condițiile legii manifestațiile prilejuite de acest eveniment.

Art. 3 Potrivit prezentei hotărâri, prin rezervist militar se înțelege orice persoană care a deținut grad militar în rezervă sau în retragere.

La 10.10.2007, Guvernul României a emis și H.G. nr. 1222, publicată în M.O. nr. 699/17.10.2007, în care se stipulează că „Ziua Veteranului de Război” va fi sărbătorită anual pe data de 29 aprilie.

Din perspectiva acestor acte normative, multe persoane cu studii superioare din viaţa civilă, care au grad militar ca urmare a absolvirii unor forme de pregătire specifică, precum şi toate cadrele militare în rezervă sunt îndreptățite să aniverseze această zi importantă din viața lor și a comunității.

Sărbătoarea este înscrisă în Calendarul Tradiţiilor Militare, prilejuind, în fiecare an organizarea unor manifestări omagiale dedicate celor care, o viață întreagă, și-au consacrat întreaga lor activitate slujirii Țării și Neamului Românesc, unii neprecupețindu-și nici viața pentru apărarea acestor valori supreme, așa cum au jurat la intrarea în acest corp de elită.

Societatea în ansamblu, dar și cadrele militare active, apreciază rezerviștii ca fiind modele de urmat atât pentru cei cu experiență, care fac parte din instituțiile militare, cât și pentru generațiile mai tinere care pășesc pe urmele celor sărbătoriți la finele lunii mai.

La ceas aniversar, respectul tuturor se îndreaptă către rezerviștii care sunt prețuiți pentru alegerea făcută în viață de a sluji Patria și pe cei care viețuiesc în ea, pentru profesionalismul de care au dat dovadă în carieră și pentru devotamentul pe care l-au arătat pentru uniformă și instituția în care au lucrat.

În acest context, și rezerviștii Ministerului Afacerilor Interne – polițiști, pompieri, jandarmi, frontieriști sau din alte structuri operative și de susținere, au motive  să sărbătorească această zi și să depene, cu acest prilej, momente emoționante și pline de învățăminte pentru cei care le-au călcat pe urme, despre cazurile rezolvate și experiență dobândită în anii în care au luptat cu răufăcătorii, cu urgiile naturii sau cu alte evenimente neprevăzute care le-au scos în evidență priceperea, inițiativa, omenia și spiritul de dreptate.

Iată de ce tuturor li se cuvine un călduros și meritat LA MULȚI ANI !

Președintele ANCMRR din MAI, General de brigadă r. Tudor SANDU