Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere – ANCMRR din Ministerul Afacerilor Interne – MAI este organizația apolitică unică a rezerviștilor proveniți din structurile instituției. Principalele obiective ale ANCMRR-MAI sunt sprijinirea membrilor săi, a activității unităților MAI, promovarea în beneficiul membrilor a drepturilor, intereselor legale, profesionale și tradițiilor din MAI.
ANCMRR din MAI a adoptat constant poziții echilibrate, a promovat dialogul și a exprimat intenția fermă de cooperare cu partenerii instituționali. Aceasta nu înseamnă, însă, că nu urmărește, înțelege și evaluează atent evenimentele care prin impact influențează și creează îngrijorări îndreptățite.
În contextul menționat, nu pot rămâne în afara interesului nostru situația din MAI, în domeniile în care membrii noștri au activat, precum și, în general, deciziile care induc probleme specifice, afectează stabilitatea societății, instituțională, personalul activ, inclusiv militar / nesindicalizat) și membrii ANCMRR.
Precizăm, ca urmare, faptul că luăm în considerare ansamblul riscurilor și amenințărilor la adresa securității României prezentate în recent aprobata Strategie Națională de Apărare a Țării. În mod evident, MAI și personalul acestuia este implicat și are responsabilități în gestionarea și asigurarea ordinii și securității publice, ca și în alte domenii din competența instituției.
Din perspectiva evocată, suntem preocupați de: potențialele deficite de capacitate operațională a MAI; situația personalului activ, care exprimă tot mai frecvent dezamăgirea/nemulțumirea față de impredictibilitatea carierei; absența soluțiilor de diminuare a pierderilor de personal și de creștere a atractivității carierei; gestiunea resursei umane; prezența lipsurilor financiare și materiale; măsurile salariale adoptate etc.
Reliefăm faptul că trasarea corectă și coerentă a orizontului instituțional al MAI nu pare să preocupe suficient, fapt ce poate atrage consecințe privind calitatea serviciilor oferite cetățenilor; „fenomenul corupției”; „securitatea și prosperitatea cetățenilor”; „mediul cetățenesc și coeziunea societală”; „ordinea publică și siguranța cetățeanului”; „sentimentul de siguranță al cetățeanului”; „protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor” etc. – aspecte menționate în Strategie, care „are în centru pe cetățenii români”, implicit personalul activ și rezerviștii MAI.
Considerăm că situația a ajuns în punctul în care nu mai este suficient să ne exprimăm îngrijorarea, ci este necesară precizarea poziției ANCMRR – MAI față de două probleme cu aspect de fenomen, aflate în relație circulară cauză-efect:
1. deficitul de personal, în creștere imprevizibilă;
2. atitudinea negativă în societate și la nivel de instituții față de rezerviști, întreținută și dezvoltată artificial.
Deficitul de personal are drept cauze atractivitatea scăzută, în perioada recentă, față de cariera profesională în MAI; plecarea prematură a personalului, care este o combinație de elemente între alterarea capacității de menținere în sistem, scăderea motivației, instabilitatea carierei pe fondul impredictibilității acesteia, factori organizaționali negativi: structură, management, moral, încredere, comunicare, relații, climat, resurse, legislație; epuizarea fizică și psihică; modificarea frecventă a legislației privind pensionarea și a condițiilor de pensionare; prejudiciile de imagine create personalului MAI și atitudinea față de rezerviști.
Apreciem că atitudinea negativă față de rezerviști în societate și la nivel de instituții a devenit o temă – subiect predilect de presă, iar la perpetuarea situației a contribuit și decența militarilor rezerviști, care sunt obișnuiți să se conformeze reglementărilor stabilite.
Nu trebuie omisă nici abordarea preponderent financiară a problematicii pensiilor militare de stat și practicarea diverselor subterfugii pentru diminuarea acestora, care credem că are scop reluarea conjuncturală cu obstinație, inclusiv recent, a temei pensiilor speciale, “necontributive” ale militarilor, prin rostogolirea acelorași argumente demontate deja cu probe și decizii în instanță, inclusiv prin recunoașterea și la nivelul organismelor Uniunii Europene a faptului că pensiile militare sunt pensii ocupaționale.
Astăzi identificăm tiparul primilor ani de după 2000, când numeroase cadre din MAI au fost pur și simplu „determinate” să plece din instituție, efectul principal fiind pierderea de memorie instituțională și profesionalism. Ajunși în acest punct, subliniem faptul că nimeni nu-și părăsește cariera, nu pleacă în necunoscut decât dacă pierde motivația rămânerii în sistem.
Analiza noastră a reliefat următoarele raporturi între cele două fenomene sus-menționate:
– situația actuală din MAI, contextul socio-economic, impredictibilitatea carierei, schimbările legislative care au generat moduri diferite de calcul al pensiei, atitudinea negativă în societate și la nivel de instituții față de rezerviști, întreținută și dezvoltată artificial, care determină personalul activ să plece prematur, afectând negativ atractivitatea carierei în MAI și implicit deficit de efective;
– atractivitatea scăzută nu permite ocuparea funcțiilor, creează presiuni profesionale suplimentare asupra personalului activ, îl uzează prematur și îl obligă să opteze pentru încheierea carierei;
– atitudinea negativă în societate și la nivel de instituții față de rezerviști, întreținută și dezvoltată artificial, scade atractivitatea carierei, prin relevarea perspectivei profesionale incerte și de pensionare impredictibile și adâncește deficitul personalului MAI.
Elementele menționate, la care se adaugă afecțiunile medicale specifice, cauzate de stresul ocupațional și diminuarea performanței profesionale, urmare a creșterii vârstei de pensionare, pot afecta societatea în ansamblu, calitatea ordinii și securității publice, demers care ar trebui „să aibă în centru pe cetățenii români”. De asemenea, considerăm ca identificarea vârstei optime de pensionare a personalului militar ar trebui să se facă având în vedere și o analiză realistă a speranței de viață a acestuia și a rezerviștilor militari în general, comparativ cu a altor categorii socio-profesionale.
În concluzie, considerăm necesară concentrarea eforturilor pe soluționarea problemelor esențiale organizatorice, de funcționare, eficacitate și eficiență instituțională, proiectarea de măsuri realiste, care să aprecieze personalul activ și pe rezerviști și, de asemenea,  clarificarea subiectului „pensiilor speciale” așa cum este în realitate.
Reiterăm, și pe această cale, disponibilitatea și dorința Asociației și a membrilor noștri de continuare și dezvoltare a dialogului instituțional realizat până în prezent, identificarea și utilizarea de modalități cât mai eficiente și realiste de colaborare între Asociație și Ministerul Afacerilor Interne, precum și cu celelalte instituții centrale ale statului.

PREȘEDINTE,

General de brigadă r. Tudor SANDU