Joi, 1 Decembrie 2016, de Ziua Națională a României, un grup numeros de maramureșeni, 54 la număr, a ținut să sărbătorească evenimentul la 420 kilometri depărtare de țară, în Slovacia. La Zvolen, unde își dorm somnul de veci peste 10.000 de militari români căzuți în luptele pentru eliberarea Cehiei și Slovaciei, lupte împotriva armatei hitleriste, care s-au dat în perioada 18 decembrie 1944-12 mai 1945 din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Manifestarea celor 54 de maramureșeni ținută în Cimitirul Central al Armatei Române din Zvolen s-a derulat pe timpul a trei ore și a însemnat intonarea Imnului de Stat al României, un ceremonial militar, o slujbă religioasă, depunerea de coroane de flori la impresionantul monument în jurul căruia își dorm somnul de veci eroii Armatei Române, evocări și cuvîntari, prezentarea vieții și operei poetului-erou Ion Șiugariu, recitări de poezii la temă, cîntece patriotice interpretate de Ana Hosu și Nicolae Sabău, precum și de grupul de feciori ”Corindătorii” din Șișești, mîndru îmbrăcați în gube cu bdiți, în mijlocul cărora a fost colonelul (r) Gavril Babiciu. Celor 54 de maramureșeni li s-au alăturat domnii general-locotenent (r) dr. Viorel Liviu Nemeș din București și col (r) Voicu Șichet din Satu Mare, redactorul șef al revistei ”Eroii Neamului”, care au și cuvîntat. Din grup au făcut parte, de asemenea, militari și polițiști rezerviști, generalul de brigadă (r) Ion Pop, profesori de istorie și geografie, ca și doamna Carmena Felicia Băințan și Radu Botiș, din partea Ligii Scriitorilor, Filiala Maramureș. Slujba religioasă pentru odihna militarilor-eroi a fost oficiată de preotul militar Daniel Achim de la Inspectoratul de Jandarmi al Județului Maramureș. Pe timpul deplasării pe traseul Baia Mare-Zvolen, domnul ec. Cristian Mareș, redactorul șef al revistei ”Tactica și Strategia”, o revistă de istorie militară de circulație națională, care apare la Baia Mare, a prezentat grupului date interesante despre istoria locurilor din Ungaria și Slovacia, pe unde am trecut.

Manifestarea de la Zvolen a fost posibilă datorită implicării Filialei Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria”, precum și a filialelor Maramureș ale Asociațiilor Naționale a Cadrelor în Rezervă și Retragere din Ministerul Apărării Naționale și din Ministerul Afacerilor Interne. Au sprijinit manifestarea și Asociația Culturală ”Iza”, prin domnul Nistor Lihet, ca și domnul Vasile Vlașin din Moisei, care a asigurat transportul grupului.

Slovacia în cîteva cuvinte

În prezent, republică, are capitala la Bratislava. Țara are cca 5 milioane de locuitori și este membră a UE, NATO, a zonelor euro și Schengen. Înregistrează una dintre cele mai mari creșteri economice dintre țările UE. Popor slav, ai cărui strămoși au migrat aici în secolele V-VI. A făcut parte din Imperiul Samo, prima organizare politică a slavilor. Ulterior, din Moravia Mare, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic, Imperiul Austro-Ungar și din Cehoslovacia. Între 1939-1945, a existat statul slovac, după care a intrat în Cehoslovacia. La 1 ianuarie 1993, în urma Divorțului de Catifea, Cehia și Slovacia s-au separat, devenind state independente.

Zvolen. Cimitirul Central al Armatei Române

Capitală de district, Zvolen este un orășel cu 42.000 de locuitori, situat pe rîul Hron, în Slovacia centrală, la sud-vestul Munților Tatra. Un centru istoric și un castel medieval dau farmec orașului. În Zvolen se află cel mai mare cimitir al Armatei Române situat în străinătate. Aici sînt înhumați 10.384 militari români căzuți în război pentru eliberarea Cehiei și Slovaciei, anterior, ei luptînd pentru eliberarea Transilvaniei și Ungariei. Militari români-eroi mai sînt înhumați la Banska Bistrica (1.720), Nova Bana (15), Podkriva (57), Stara Tura (36) și în alte localități (4.559).

În centrul Cimitirului Central al Armatei Române este un monument care sugerează un sanctuar voievodal românesc, de dimensiuni impresionante: aproape 50 de metri. Postamentul este placat cu marmură albă.

O uriașă coroană din frunze de lauri săpată în piatră domină monumentul. Pe două laturi ale monumentului, săpat în marmură, este următorul text în limbile română și slovacă: „Glorie veșnică eroilor români căzuți în luptele pentru eliberarea Republicii Cehoslovacia de sub jugul fascist, 1944-1945”. Alături este o troiță românească ridicată de Asociația general George Pomuț din Timișoara, în anul 1995. Ce-ar fi ca și maramureșenii să ridice o troiță, deoarece avem mulți conjudețeni înhumați aici? Nimeni nu a făcut o evidență a lor. În jurul monumentului sînt morminte individuale sau comune în care se odihnesc eroii Armatei Române căzuți în luptele de la Banska Bistrica, Piestany, Brezno, Detvo, Buzica, pe piscurile munților Javorina, Tatra, pe Nitro sau pe Hron, de unde au fosat adunați și așezați în acest cimitir, care a fost construit în anul 1958, iar în anul 1963 a fost declarat monument cultural.

Poetul-erou Ion Șiugariu, interzis de Ambasada României la Bratislava

Grupul de maramureșeni se deplasează la mormîntul poetului-erou Ion Șiugariu. Pe placa de mormînt scrie ”Soreanu I. Ioan”, numele de buletin al eroului. Maramureșenii aprind candele, depun și aici o coroană de flori. Întunericul ne prinde în jurul mormîntului.

S-a născut la 6 iunie 1914, în Băița, Maramureș, ca fiu al Floarei și al lui Ion Șugar, miner aurifer. A fost primul din cei șase copii ai familiei. Autoritățile vremii, în politica lor de maghiarizare a populației românești, i-au eliberat abuziv certificatul de naștere pe numele de Șugar Janos. În iunie 1936, viitorul poet-erou și-a schimbat numele în Ion Soreanu, pe bază de hotărîre judecătorească. La fel a procedat și un frate al său. După liceu a urmat Școala de ofițeri în rezervă de la Ploiești, după care, în anul 1937, a devenit student la Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității București, unde i-a avut profesori pe Mihail Ralea, Tudor Vianu, D. Caracostea ș.a. Publică articole în presa vremii, ca și poezii în reviste literare. Volume de poezii: ”Incantații”, ”Trecere prin alba poartă”, ”Paradisul peregrinar” și ”Țara de foc”. S-a căsătorit, în anul 1943, cu Lucia Stroescu. A condus Asociația Studenților Refugiați din Ardealul ocupat de horthysti.

Ca sublocotenent în Armata Română a participat la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, Ungariei, Cehiei și Slovaciei. La 1 februarie 1945, ora 11, se afla la podul de pe rîul Hron, la intrarea în localitatea Brezno. În toiul luptei cu fasciștii, asupra militarilor români s-a tras cu obuze. Sublocotenentul Ion Soreanu, mai cunoscut fiind după numele literar de Ion Șiugariu, a fost rănit de moarte. În drum spre punctul sanitar, moare la zece minute după ce a fost rănit. A fost înmormîntat în cimitirul satului Brezno, alături de un ofițer și șapte soldați, români și ei, uciși în aceeași explozie. Numerele ¾ ale revistei ”Luceafărul”, care apărea la Sibiu, consemnau atunci: ”Cu moartea eroică a lui Ion Șiugariu, poezia românească pierde pe unul din poeții născuți, nu făcuți”. În anul 1945, la puțin după moartea sublocotenentului-erou, Ion Soreanu (Șiugariu) este decorat post-mortem cu ordinul ”Coroana României” cu spade, în grad de cavaler și cu panglică de Virtutea Militară. În anul 1958, osemintele poetului-erou sînt deshumate din cimitirul satului Brezno și au fost reînhumate în Cimitirul Central al Armatei Române din Zvolen.

La moartea poetului, președintele Uniunii Scriitorilor din România, Zaharia Stancu, a trimis familiei îndoliate o scrisoare oficială, în care a scris: ”înaltă prețuire față de jertfa poetului Ion Șiugariu, căzut eroic pe frontul antifascist”, mai arătînd că ”mama sa care a dat naștere și a crescut un asemenea fiu, dăruit țării pînă în ultima clipă de viață, împarte cu fiul-erou gloria și recunoștința ce li se cuvin deopotrivă”.

La împlinirea a 55 de ani de la nașterea poetului-erou, în anul 1969, Floarea Șugar, adică mama poetului-erou, femeia de miner sărac, și-a donat casa din Băița pentru ca aici să se facă muzeu, casă în care să se păstreze memoria fiului său. Ceea ce s-a și făcut. Școala generală din sat îi poartă numele.

În anul 1968, la București, au apărut ”Carnetele unui poet căzut în război”, lucrare îngrijită de Laurențiu Fulga, iar la Baia Mare a apărut, în anul 1975, cartea ”Ion Șiugariu, un poet căzut în război”, autor, jurnalistul Ștefan Bellu.

Urmează ceva grav, halucinant, de necrezut! În anul 2015, autoritățile slovace au luat hotărîrea ca, în semn de omagiere a sublocotenentului-erou Ion Soreanu (Șiugariu), ca podul de peste rîul Hron, unde a murit alături de camarazii lui, să poarte pe viitor numele sublocotenentului-erou Ion Soreanu (Șiugariu). În acest sens, au trimis o informare-invitație și autorităților române, respectiv Ambasadei României din Bratislava. Stupoare: un neisprăvit din ambasadă trimite, cu știrea ambasadorului, un răspuns incredibil: intenția de a boteza podul în Sublocotenent Ion Soreanu (Șiugariu) este neinspirată, deoarece acesta ar fi fost fascist, atașat mișcării legionare. Ceea ce nu a fost adevărat niciodată! Sublocotenentul erou Ion Soreanu (Șiugariu) a luptat pînă la sacrificiul suprem împotriva fasciștilor și este făcut fascist în scrisoarea ambasadei. Autoritățile slovace au crezut că este vorba despre o neînțelegere și au repetat informarea către Ambasada României la Bratislava. Același incompetent slujbaș de la ambasadă, despre care aflăm că și acum este la post, a repetat răspunsul idiot. În această situație incredibilă, un polițist din Zvolen a trimis o scrisoare emoționantă Primăriei din Tăuții Măgherăuș, în care evocă personalitatea sublocotenentului-erou Ion Soreanu (Șiugariu), elogiază faptul că și-a dat viața pentru eliberarea Slovaciei, și cere autorităților române să îndrepte răul pe care l-au făcut și să permită ca numele poetului-erou să fie dat podului unde a fost ucis. Statul român a rămas surdo-mut mai departe, interpretînd greșit, prostește și laș Legea Wiesel. La 28 august 2015, Ministerul Afacerilor Externe a emis agențiilor de presă un comunicat prin care se recunoaște că s-a greșit în cazul sublocotenentului-erou Ion Soreanu (Șiugariu). Răul fusese făcut, n-a mai putut fi reparat. Vinovații sînt la posturi pe bani mulți și azi. Din nou, ca într-un blestem, niște români au făcut rău de moarte românilor…

Am călătorit spre casele noastre prin întunericul nopții. Eram toți tăcuți, purtam oarecum în suflete suferința militarilor români chinuiți prin noroaiele tranșeelor înghețate, sfîrtecați de gloanțe și branduri. Batjocoriți și peste moarte, iată, după 70 de ani, de către niște funcționari incompetenți. Avem în minți un film al groazei și neputinței din care nu știu cum vom ieși…

Alec PORTASE

(Fotografiile autorului)

2 thoughts on “Maramureșeni la Zvolen

  1. Va rog sa imi permiteti sa va adresez sincere si colegiale FELICITARI, pentru organizarea, reusita si popularizarea actiunii pe care ati desfasurat-o, cat si pentru activitatile curente ce observ ca le planificati cu rezervistii. Este nevoie sa facem mult mai complexe activitati cu colegii nostri.
    RESPECT!

  2. Felicitari organizatorilor,participantilor si invitatilor speciali la un asemenea eveniment evocator al istoriei si patriotismului romanesc.
    Iata un exemplu demn de urmat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.