Lui Mihai Eminescu

Ştiu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.

Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.

S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reuşit nici tata.

Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.

 Grigore Vieru

 

Eminescu e un sfânt,
Peste „râu” şi „ram” stăpân,
Purtătorul de cuvânt
Al poporului român!

Girel Barbu

 

EȘTI APA VIE A CULTURII NOASTRE

Îmi este dor de tine, Eminescu,
De vers și de cuvânt îmi este dor,
Tu ești egal cu limba noastră veche,
Și ești icoana mamei din pridvor.

Ai adunat înțelepciunea toată
Pe care ai primit-o din bătrâni,
Și ai turnat în haine de Luceafăr
Poveștile rămase din străbuni.

Ca tine, nimeni n-a știut a spune
Și n-a clădit palate din cuvânt.
Te-ai ridicat din doină românească
Și-ai modelat poeme din pământ.

Din lacrimă, iubire și virtute
Ni l-ai adus în dar pe Făt-Frumos
Ai fost un proletar fără coroană
Și-un împărat al slovei cu folos.

Îmi este dor de tine, Eminescu,
Te simt, te văd, te știu aici mereu,
Ești apa vie din cultura noastră
Trimis la noi de bunul Dumnezeu.

Petre Crăciun

 

LUI EMINESCU

Intr-un colț de rai, știut

Lânga LACUL cel albastru,

FLOARE ALBASTRĂ-a apărut,

Iar pe boltă mândru astru.

 

PLOPII FĂRĂ SOȚ, cătunul,

CODRII DE ARGINT Ș-ARAMĂ,

Ne îmbie toți ca unul,

Să privim spre cer, ne cheamă.

 

La LUCEAFĂR și la stele,

Când urcăm SARA PE DEAL,

S-ascultăm din rămurele

Invitația la bal.

 

IMPĂRAT ȘI PROLETAR

Să ne înfrățim pe veci,

Luminându-l ca un far

Și-nsoțindu-l pe poteci.

 

Nu ne fie ca străină

REVEDEREA cu un zeu,

De la el limba română

Arată a curcubeu.

 

Dar când țara e în vrie

Vrem trezire populară,

S-auzim iar poezie

Și vrem liniște în țară.

 

Vasile Checherită – președinte filiala Neamț