Iisus Hristos, un nume Care a schimbat timpul, o Fiinta umana Care a uimit, a revoltat, a scandalizat, a tulburat, a rasturnat istoria.
Iisus Hristos, Omul -Dumnezeu si Dumnezeul – Om, rezideste natura umana dupa tiparele originare edinice, alterate prin prabusirea omului in haul pacatului, Un hau prezentat de diavol ca lucrul cel mai de dorit pentru noua fiinta plamadita: „veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul! „. (Facere 2,5).
Un miraj care a bantuit si bantuie lumea, a carei libertate a ramas intreaga, din vesnicia netimpului, pana in timpul istoriei.
Ne luminam din urma vremurilor si ne uimim de nestralucirea prezentului. Vremuri naucitoare de om. Natura se razvrateste si ne scutura echilibrul fragil de fiinte traitoare pe coaja pamantului. Stihiile se dezlantuie si abat peste noi furtuni si cutremure si inundatii si molime ucigatore. Vulcanii se trezesc din somn, iar anotimpurile se misca in neoranduiala prin an, ca dupa betie.
Cu chipul moral schimonosit, cu legile vietuirii oneste devenite parca tipete ale instinctelor primare, ne-am descoperit ascunsi prin unghere.
Cu patimile sufocate in nelinisti perpetue si perspectivele de vietuire opturate, traim parca sub zodii mortificatoare.
Ne-am ascuns prea mult timp credinta prin podurile prafuite ale sufletului. Iar acum o cautam smeriti printre vechiturile de suflet aruncate vraiste pe nicaieri.
Ne-am trezit parca amortiti din somnul de mai ieri al grabitei si lacomei trairi a prezentului.
Cu un an in urma am avut un Pasti sufocat sub masti ale fricii, strigand „Hristos a inviat!”, dar fiind ingroziti de moarte. Ni se citea in ochi slabirea nadejdii, indoiala si disperarea.
Intrebat de dascalul Eubul ”care este adancul filozofiei?”, Sfantul Vasile cel Mare a raspuns: „Cugetarea la moarte!”.
Prezentul ne-a fortat sa gandim asemenea sfantului. O planetara cugetare la moarte . Oamenii pamantului au devenit folozofi si sfinti. Frica de moarte i-a indemnat spre gandire adanca.
Asemeni unui uragan al iesirii din superficialitate, pandemia ne-a transformat in voievozi ai grijii: grija pentru sanatatea noastra si a celorlalti, grija pentru aproapele, grija pentru trup si suflet.
Hristos priveste spre om de pe Crucea Golgotei. Sangele Domnului isi ingheata curgerea spre a mistui moartea vicleana. Incepem sa ne trezim din transa pacatului? Sau pregatim noi capcane mistuitoare de fiinta? Laboratoarele zeului stiinta muncesc din greu si asuda. Binele trebuie sa invinga raul!
Hristos a biruit moartea si pacatul. Nu avem cum sa ramanem in deznadejde. Suntem prea puternici! Avem in noi suflare de Dumnezeu si suntem copiii Treimii.
Si mai avem printre noi, asa, ca din intamplare, eroi si veterani si venerabili la care trebuie sa ne intoarcem cu privirea. Ca la fiinte pilduitoare. Ei au trecut prin jertfa si nu au negociat cu moartea.
Invierea lui Hristos ne vorbeste despre frumusetea spiritului uman si despre monumentalitatea lui. Cand privim spre Hristos, privim spre Golgota si spre Jertfa Sa de iubire. Sa ne uitam mai atent acum in jurul nostru si sa ne redescoperim bravii si modelele si fiintele autentice, traitoare in adevar si valoare! Poate ca a venit vremea recautarii oamenilor adevarati si a asezarii lor in fruntea mergerii prin istorie.
Invierea lui Hristos este o sarbatoare a biruintei.
La multi ani tuturor celor care au trecut frumos prin viata, tuturor celor care au in sangele lor forta de a ne fi modele!
La multi ani tuturor fiintelor umane, tuturor celor care isi slujesc semenii la vreme de incercare!
La multi ani tuturor veteranilor si rezervistilor care au inca pulsul reglat dupa pulsul istoriei si al tarii.
Tuturor celor cu vietuire de OM va doresc sanatate, viata indelungata, sub binecuvantarea si purtarea de grija a lui Hristos, Biruitorul mortii.
Hristos a inviat!
Adevarat a inviat!
Cu pretuire de frate intru Hristos si binecuvantari,
Preot, iconom stavrofor,
Niculae Constantin.